Frankenstein, de Mary Shelley
A fost fiica lui William Godwin, care era preocupat de filozofia politică și a scriitoarei, filozoafei și feministei Mary Wollstonecraft. Mary Shelley este cel mai bine cunoscută pentru romanul Frankenstein (1818), fiind considerată drept precursoarea scrierilor știintifico-fantastice moderne
Frankenstein
Titlu : Frankenstein , Un Prometeu modern
Titlu original : Frankenstein; or, The Modern Prometheus
Autor : Mary Shelley
An apariţie : 2011
Editura : Adevărul Holding
Număr de pagini : 238
Traducere : Teodora Ioniţă
Punctaj : 5/5
Hmm, cu ce să încep?
Pot spune de la început că am fost sceptică în legatură cu această carte, dar dacă mi-a fost recomandată de mai multe persoane, am devenit curioasă.
Vă pot spune că nu m-am aşteptat la un asemenea conţinut, sau chiar la un asemenea sfârşit.
Cartea prezintă la început povestea lui Walton care, plecat într-o călătorie, îi scrie surorii lui şi îi relatează intâmplările petrecute la bordul vasului.
Într-una din seri apare langă vasul lui, călătorind pe gheaţa, o sanie care ducea un om foarte bolnav. Capitanului i s-a făcut milă şi l-a luat la bord, având grijă de el. Când s-a mai însănătoşit omul, Frankenstein, începe să-i povestească lui Walton viaţa lui, cerându-i să înveţe din greşelile lui şi să nu alerge după faimă şi cunoaştere.
Frankenstein, din dorinţa de a fi cunoscut , după multe luni de studiu a dat viaţă unei creaturi de 2,5 m înălţime, hidoasă, de care a terminat fugind.
Creatura a plecat şi ea, rătăcind prin paduri neputând intra in sate. A ajuns lângă coliba unor oameni săraci şi, tot urmărindu-le activităţile a început să îi imite, şi să înveţe să vorbească.
Respins si de aceştia, placă la Geneva, locul natal al creatorului său, unde comite crime printre persoanele cele mai apropiate lui Frankenstein.
Acesta din urmă, din răzbunare, porneşte în căutarea monstrului până ajunge pe vasul lui Walton, unde îşi găseşte sfârşitul.
Lângă căpătâiul creatorului său, ajunge si monstrul acre îi jură lui Walton că acum se va duce şi va face un rug unde îşi va da foc.
Recunosc că am plâns la final, când monstrul şi-a luat adio de la creator si de la Walton. O fi el un monstru, dar a devenit aşa deoarece căuta afectiune, dar oriunde se arăta era iygonit sau chiar împuşcat. Nu e vina lui că aşa a fost creat.
Citate : "Adio! Te părăsesc şi, prin tine, îl părăsesc pe ultimul om pe care acesti ochi îl vor mai vedea vreodată. Adio, Frankenstein! Dacă ai mai fi fost viu şi ai fi nutrit o speranţă de răzbunare îmotriva mea, ţi-ai fi satisfăcut-o mai bina lăsându-ma în viaţă decât omorându-mă. dar nu este aşa; mi-ai dorit moartea ca să nu mai produc nenorociri şi mai mari; şi dacă cumva ai încetat să gândeşti şi să simţi, nu-ţi poţi dori o răzbunare mai mare împotriva mea decât cea pe care o simt."
Respins si de aceştia, placă la Geneva, locul natal al creatorului său, unde comite crime printre persoanele cele mai apropiate lui Frankenstein.
Acesta din urmă, din răzbunare, porneşte în căutarea monstrului până ajunge pe vasul lui Walton, unde îşi găseşte sfârşitul.
Lângă căpătâiul creatorului său, ajunge si monstrul acre îi jură lui Walton că acum se va duce şi va face un rug unde îşi va da foc.
Recunosc că am plâns la final, când monstrul şi-a luat adio de la creator si de la Walton. O fi el un monstru, dar a devenit aşa deoarece căuta afectiune, dar oriunde se arăta era iygonit sau chiar împuşcat. Nu e vina lui că aşa a fost creat.
Citate : "Adio! Te părăsesc şi, prin tine, îl părăsesc pe ultimul om pe care acesti ochi îl vor mai vedea vreodată. Adio, Frankenstein! Dacă ai mai fi fost viu şi ai fi nutrit o speranţă de răzbunare îmotriva mea, ţi-ai fi satisfăcut-o mai bina lăsându-ma în viaţă decât omorându-mă. dar nu este aşa; mi-ai dorit moartea ca să nu mai produc nenorociri şi mai mari; şi dacă cumva ai încetat să gândeşti şi să simţi, nu-ţi poţi dori o răzbunare mai mare împotriva mea decât cea pe care o simt."
Comentarii