Pe aripile vântului, de Margaret Mitchell
De câte ori citesc o carte bună, atunci când vine momentul să-i fac recenzia creierul meu se goleşte.
Azi am terminat Pe aripile văntului de Margaret Mitchel. Mă credeţi sau nu aceasta carte -mă rog aceste 2 volume -mi-au fost date de către profesoara mea de Română ca lectură obligatorie:))
Pe aripile vântului, Margaret Mitchell
Titlu: Pe aripile vântului
Titlu original : Gone with the wind
Autor : Margaret Mitchell
An apariţie : 1992
Număr de pagini : Vol 1 :556
Vol 2 : 565
Editura : Tribuna Craiova
Nota : 6/5
Recunosc că la început mi-a plăcut mult de Scarlett şi de felul ei de a învinge toate obstacolele şi nu m-a deranjat foarte mult dragostea ei pentru Ashley, ba chiar îmi plăcea...dădea o notă de interzis. Dar, există şi un dar, de când a apărut Rhett în poveste parcă m-am îndrăgostit de el...Are un fel de a vorbi şi de a fi devotat persoanelor pe care le iubeşte încât te atrage spre el.
Şi oricât aş fi iubit-o eu pe Scarlett la început, am ajuns la concluzia ca este o fată imatură şi proastă (scuze pentru fanii lui Scarlett). M-a enervat în principal faptul că a dat cu piciorul iubirii lui Rhett, doar pentru presupusa dragoste a lui Ashley şi biata Melly nu ştia nimic.
Dar pertotal mi-a plăcut mult cartea şi v-o recomand cu toată căldura.
Citate :
"Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart; şi prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile, tot restul vieţii mele."
"Te-ai gândit vreodată că şi cea mai puternică dragoste poate să se sfârşească?"
"Ştiam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar smintit cum eram, credeam ca te pot face să ţii la mine. Poţi să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăţ, să-ţi dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine şi să te ocrotesc, să te las să faci tot ce pofteşti ca să fii fericită. Trecuseşi prin atâtea. Nimeni nu ştia mai bine ca mine prin câte ai trecut, şi voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpăţânat şi neînţelegător."
"Era aşa limpede că eram făcuţi unul pentru altul. Era limpede că eram singurul bărbat dintre toţi cei din jurul tău care te putea iubi. Cunoscându-te aşa cum eşti în realitate - dură, lacomă de bani şi fără scrupule, ca mine. Te-am iubit şi am riscat. Am încercat totul şi nimic n-a folosit. Te-am iubit atât de mult, Scarlett! Dacă m-ai fi lăsat, aş fi fost cu tine iubitor şi apropiat cum e un bărbat când iubeşte o femeie. Dar nu puteam să-ţi arăt dragostea mea, pentu că m-ai fi crezut slab şi ai fi încercat s-o foloseşti împotriva mea. Şi veşnic era el! Era îngrozitor să stau în fiecare seară în faţa ta, la masă, ştiind că ai fi vrut să fie el în locul meu. Şi seara, când te luam în braţe şi ştiam... În sfârşit, astăzi nu mai are importanţă. Mă mir acum de durerea de atunci."
"Poţi să le spui prea curioşilor tăi prieteni că, dacă o să mă însor vreodată, o voi face pentru că n-am putut avea altfel pe femeia pe care o doream. Şi până acum n-am dorit încă o femeie atât de mult ca să mă însor cu ea."
"-Nu te încrunta. Hai, fixează data, Scarlett. Nu te grăbesc cu nunta. Trebuie să salvam aparenţele. Vom aştepta cât cere buna-cuviinţă. Dar, fiindcă veni vorba, cam cât cere buna-cuviinţă să aşteptăm?
-N-am spus deloc că mă mărit cu tine. nu e potrivit nici măcar să vorbeşti despre asemenea lucruri în clipe ca acestea.
- Ţi-am spus de ce am deschis vorba. Plec mîine şi sînt un îndrăgostit pre pătimaş ca să-i mai înfrânez multă vreme pasiunea.dar poate că nu ţi-am făcut cum trebuie declaraţia.
Cu o repeziciune care o sperie, el alunecă de pe canapea, căzând în genunchi şi, cu mâna delicat aşezată pe inimă, începu să recite în grabă:
- Iartă-mă că te-am surprins cu impetuozitatea sentimentelor mele, scumpă Scarlett --vreau să spun scumpă doamnă Kennedy. N-am putut scăpa atenţiei dumneavoastră faptul că prietenia pe care o aveam de câtva timp pentru dumneavoastră s-a prefăcut, în inima mea, într-un simtământ mai adânc, mai frumos, mai pur şi mai nobil. Să îndrăznesc a-l numi? Dragostea e aceea care mă face atît de cutezător."
"-Să te ia dracu'! zise ea cu glasul tremurînd de furie. Ştii doar...că e al tău. Şi nici eu nu-l vreau, cum nu-l vrei nici tu. Nici o femeie n-ar vrea să aiba copii cu o0 bestie ca tine. Aş vrea...O, Doamne, aş vrea să-l fi avut cu oricine numai cu tine nu!
-Curaj, zise el întorcăndu-i spatele şi pornind să suie scara, poate avortezi.
Se repezi spre Rhett, iute ca o pisică, dar cu o mişcare suplă el se dădu la o parte, ridicându-şi braţul ca s-o respingă. Cum stătea pe marginea primei trepte proaspăt ceruite, întreaga-i greutate urmă braţul care se întinse spre Rhett, şi îşi pierdu echilibrul. Încercă să se agaţe de balustradă, dar degeaba. Căzu pe spate şi se rostogoli pe scări, simţind un junghi dureros într-o parte sub coaste. Prea ameţită ca să se poată apuca de ceva, se rostogoli până jos
Ultima amintire pe cae o avea despre el era faţa lui atunci când o ridicase de jos, din vestibul, faţa lui palidă şi descompusă de spaima şi glasul lui răguşit strigând-o pe Mammy"
"Durerea îi înăbuşise furia şi avra nevoie de Rhett. El însă nu era acolo, şi Scarlett nu se putea hotărâ să-l cheme."
"Şi de obicei voia să şoptească : "Rhett...îl vreau pe Rhett", dar ca în vis îşi amintea că Rhett n-o voia pe ea, că faţa lui era neagră ca a unui indian şi că râdea arătându-şi dinţii albi. Ea îl voia, şi el nu o voia pe ea."
Azi am terminat Pe aripile văntului de Margaret Mitchel. Mă credeţi sau nu aceasta carte -mă rog aceste 2 volume -mi-au fost date de către profesoara mea de Română ca lectură obligatorie:))
Pe aripile vântului, Margaret Mitchell
Titlu: Pe aripile vântului Autor : Margaret Mitchell
An apariţie : 1992
Număr de pagini : Vol 1 :556
Vol 2 : 565
Editura : Tribuna Craiova
Nota : 6/5
Recunosc că la început mi-a plăcut mult de Scarlett şi de felul ei de a învinge toate obstacolele şi nu m-a deranjat foarte mult dragostea ei pentru Ashley, ba chiar îmi plăcea...dădea o notă de interzis. Dar, există şi un dar, de când a apărut Rhett în poveste parcă m-am îndrăgostit de el...Are un fel de a vorbi şi de a fi devotat persoanelor pe care le iubeşte încât te atrage spre el.
Şi oricât aş fi iubit-o eu pe Scarlett la început, am ajuns la concluzia ca este o fată imatură şi proastă (scuze pentru fanii lui Scarlett). M-a enervat în principal faptul că a dat cu piciorul iubirii lui Rhett, doar pentru presupusa dragoste a lui Ashley şi biata Melly nu ştia nimic.
Dar pertotal mi-a plăcut mult cartea şi v-o recomand cu toată căldura.
Citate :
"Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart; şi prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile, tot restul vieţii mele."
"Te-ai gândit vreodată că şi cea mai puternică dragoste poate să se sfârşească?"
"Ştiam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar smintit cum eram, credeam ca te pot face să ţii la mine. Poţi să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăţ, să-ţi dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine şi să te ocrotesc, să te las să faci tot ce pofteşti ca să fii fericită. Trecuseşi prin atâtea. Nimeni nu ştia mai bine ca mine prin câte ai trecut, şi voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpăţânat şi neînţelegător."
"Era aşa limpede că eram făcuţi unul pentru altul. Era limpede că eram singurul bărbat dintre toţi cei din jurul tău care te putea iubi. Cunoscându-te aşa cum eşti în realitate - dură, lacomă de bani şi fără scrupule, ca mine. Te-am iubit şi am riscat. Am încercat totul şi nimic n-a folosit. Te-am iubit atât de mult, Scarlett! Dacă m-ai fi lăsat, aş fi fost cu tine iubitor şi apropiat cum e un bărbat când iubeşte o femeie. Dar nu puteam să-ţi arăt dragostea mea, pentu că m-ai fi crezut slab şi ai fi încercat s-o foloseşti împotriva mea. Şi veşnic era el! Era îngrozitor să stau în fiecare seară în faţa ta, la masă, ştiind că ai fi vrut să fie el în locul meu. Şi seara, când te luam în braţe şi ştiam... În sfârşit, astăzi nu mai are importanţă. Mă mir acum de durerea de atunci."
"Poţi să le spui prea curioşilor tăi prieteni că, dacă o să mă însor vreodată, o voi face pentru că n-am putut avea altfel pe femeia pe care o doream. Şi până acum n-am dorit încă o femeie atât de mult ca să mă însor cu ea."
"-Nu te încrunta. Hai, fixează data, Scarlett. Nu te grăbesc cu nunta. Trebuie să salvam aparenţele. Vom aştepta cât cere buna-cuviinţă. Dar, fiindcă veni vorba, cam cât cere buna-cuviinţă să aşteptăm?
-N-am spus deloc că mă mărit cu tine. nu e potrivit nici măcar să vorbeşti despre asemenea lucruri în clipe ca acestea.
- Ţi-am spus de ce am deschis vorba. Plec mîine şi sînt un îndrăgostit pre pătimaş ca să-i mai înfrânez multă vreme pasiunea.dar poate că nu ţi-am făcut cum trebuie declaraţia.
Cu o repeziciune care o sperie, el alunecă de pe canapea, căzând în genunchi şi, cu mâna delicat aşezată pe inimă, începu să recite în grabă:
- Iartă-mă că te-am surprins cu impetuozitatea sentimentelor mele, scumpă Scarlett --vreau să spun scumpă doamnă Kennedy. N-am putut scăpa atenţiei dumneavoastră faptul că prietenia pe care o aveam de câtva timp pentru dumneavoastră s-a prefăcut, în inima mea, într-un simtământ mai adânc, mai frumos, mai pur şi mai nobil. Să îndrăznesc a-l numi? Dragostea e aceea care mă face atît de cutezător."
"-Să te ia dracu'! zise ea cu glasul tremurînd de furie. Ştii doar...că e al tău. Şi nici eu nu-l vreau, cum nu-l vrei nici tu. Nici o femeie n-ar vrea să aiba copii cu o0 bestie ca tine. Aş vrea...O, Doamne, aş vrea să-l fi avut cu oricine numai cu tine nu!
-Curaj, zise el întorcăndu-i spatele şi pornind să suie scara, poate avortezi.
Se repezi spre Rhett, iute ca o pisică, dar cu o mişcare suplă el se dădu la o parte, ridicându-şi braţul ca s-o respingă. Cum stătea pe marginea primei trepte proaspăt ceruite, întreaga-i greutate urmă braţul care se întinse spre Rhett, şi îşi pierdu echilibrul. Încercă să se agaţe de balustradă, dar degeaba. Căzu pe spate şi se rostogoli pe scări, simţind un junghi dureros într-o parte sub coaste. Prea ameţită ca să se poată apuca de ceva, se rostogoli până jos
Ultima amintire pe cae o avea despre el era faţa lui atunci când o ridicase de jos, din vestibul, faţa lui palidă şi descompusă de spaima şi glasul lui răguşit strigând-o pe Mammy"
"Durerea îi înăbuşise furia şi avra nevoie de Rhett. El însă nu era acolo, şi Scarlett nu se putea hotărâ să-l cheme."
"Şi de obicei voia să şoptească : "Rhett...îl vreau pe Rhett", dar ca în vis îşi amintea că Rhett n-o voia pe ea, că faţa lui era neagră ca a unui indian şi că râdea arătându-şi dinţii albi. Ea îl voia, şi el nu o voia pe ea."
Comentarii