...Să ucizi o pasăre cântătoare, de Harper Lee

Născută în 1926 într-un orăşel din Alabama, Harper Lee e descendenta generalului Robert Lee din timpul războiului civil.Tatăl, ziarist şi avocat devenit senator, şi-ar fi dorit ca ea să urmeze o carieră juridică, dar Harper Lee pleacă la New York pentru a deveni scriitoare. În 1960 publică ...Să ucizi o pasăre cântătoare. Succesul e imediat şi de proporţii. În 1961 primeşte Premiul Pulitzer, iar un an mai târziu este realizat un film cu Gregory Peck în rolul principal. Harper Lee nu mai avea să publice vreo altă carte, dar numele ei rămîne prezent in conştiinţa publicului prin acest roman autobiografic care a făcut epocă.


















Titlu : ...Să ucizi o paasăre cântătoare

Titlu original : To kill a mockingbird

Autor : Harper Lee

An apariţie : 2003

Editura : Humanitas

Număr de pagini : 335

Traducere: Tatiana I. Maliţa

Punctaj : 5/5



Încă una din cărtile "învechite" pe care le-am citit. Mi-a plăcut enorm de mult povestea şi stilul în care era scris. Nu e usor să scrii şi să vezi lumea prin ochii unei fetiţe de 8 anişori.

Mi s-a părut foarte amuzant şi felul în care cei trei copii încercau să-l scoată afară pe Bau Radley.:))
Uitaţi un mic rezumat :
Scout şi fratele ei, Jem, descoperă de timpuriu violenţa şi absurdul lumii, dar sunt în acelsi timp atraşi de partea ei misterioasă: o casă locuită de un personaj straniu, invizibil, pe care vor cu orice preţ să-l scoată la lumină. straniul personaj însă nu se dezvăluie cand e somat. În schimb, intervine penrtu a-i salva pe copii de răzbunarea lui Ewell.

Citate :
"-Aş prefera să tragi în cutii de conserve, în curtea din spate, dar ştiu pre bine că ai să tragi în păsări. Vezi, împuscă şi tu câte gaiţe albastre vrei, desigur, dacă le poti nimerii, dar ia seamă : e păcat să ucizi o pasăre cântătoare."

"-Odată Ku Klux Klanul a urmărit nişte catolici...
-Ku Klux Klanul s-a dus, sfârşi Atticus, şi nu se va mai întoarce niciodată."

"În timpul audierilor interminabile de martori, mai ales după-amiaza, părea că moţăie, impresie cu desăvârşire spulberată din ziua când un avocat, într-o încercare disperată de a-l deştepta, răsturnă pe jos cu bună-ştiinţă un vraf de cărţi. Fără să deschidă ochii, judecătorul Taylor şoptise : "Domnule Whitley, mai fă o dată aşa, şi o să te coste o sută de dolari.""

"Un fior ciudat --ca atunci cînd auzi un hîrşîit de unghie pe tăbliţă-- l-a scuturat, dar în vreme ce căscam ochii la el din ce în ce mai înmărmurită, faţa i se destindea. Buzele i s-au deschis într-un surîs timid...şi-n clipa aceea lacrimile care mă podideau au înceţoşat imaginea vecinului nostru.
-Salut, Bau, i-am zis."

Comentarii

Postări populare