Love, Simon

La mine e cam 1 noaptea ( dimineața, cum o fi el) și tocmai am terminat de văzut Love, Simon. Filmul a apărut în cinema în martie parcă, iar eu am tot evitat sa-l vad. Sincer, nu stiu de ce. Poate pentru că sunt genul de persoană care preferă să citescă mai întâi cartea și apoi să vadă filmul, sau poate știam că o să fiu lovită de o multitudine de sentimente și nu eram sigură că la momentul acela puteam să le fac față.

Probabil că ați mai auzit despre el, așa că nu o să mă apuc să povestesc foarte mult despre ce este vorba. Pe scurt, e vorba de Simon (ce surpriză, nu? ) care la un momentdat își găsește un fel de pen pal ( nu stiu dacă la noi se mai folosește expresia asta), care practic este un prieten cu care vorbeste doar prin e-mail sau altă comunicare scrisă.
Pe măsură ce acești doi comunică prin acest fel, între ei se formează o legătură, legătură ce va fi ulterior amenințată de unul dintre colegii lui Simon.
Pentru mai multe detalii, sper să vedeti filmul. Chiar merita.

Pentru cine mă cunoaște, eu sunt o mare advocată a drepturilor LGBT+ (poate o să fac și o postare în legătură cu asta), iar filmul ăsta m-a impresionat până la lacrimi.
Ai crede că în secolul 21 lumea este mai deschisă, mai tolerantă și de ce nu, mai multă lume își vede de oala lui, dar aparent, situația nu stă chiar așa. Încă există multe familii care își alungă copiii din casă doar pentru că au altă orientare sexuală decat cea „normală”-sau cea care lor li se pare normală- și încă sunt adolescenți care au impresia că doar pentru că cineva este diferit de ei, acea persoană trebuie să fie luată peste picior, ridiculizată și marginalizată de restul societății.

De ce nu putem pur și simplu să-i tratăm ca pe oricine altcineva, să ne bucurăm pentru realizările lor (dacă și-au găsit partenerul perfect, de ce nu putem să-i felicităm și trebuie să le punem încrederea la pământ),să fim triști atunci când nu reușesc ceea ce și-au propus? De ce nu putem să ne vedem și noi de orgada noastră, să-i lăsăm să-și trăiască viața în pace așa cum sunt convinsă că își doresc de fapt?

Am cam deviat de la subiect, dar asta e. E seara târziu și pe mine mă apucă poveștile.
Filmul se concentreaza pe povestea de „coming out” a lui Simon, dar Simon are norocul de o familie înțelegătoare, care-l iubește indiferent de ce s-ar întâmpla.

Recomand tuturor vizionarea avestui film (mai ales a părinților, indiferent ca au un copil LGBT+ sau nu) și sper că o să-mi lăsați in comentarii părerile voastre despre el.
O seară faină!

Comentarii

Postări populare